HIDROGRAFIA ROMÂNIEI - ASPECTE GENERALE

Sper sa va vina in ajutor...

ROMÂNIA

Componente ale hidrografiei României:
Dunărea, râurile interioare, apele subterane, lacurile şi Marea Neagră
a. Râurile interioare
- bazine hidrografice inegale ca suprafaţă
- râurile interioare se varsă direct sau indirect în Dunăre
→grupe teritoriale: → grupa de vest – de la Vişeu la Bega (Tur, Someş, Barcău, Crişul Repede, Crişul Negru, Crişul Alb, Mureşul); râurile sunt colectate de Tisa
→ grupa de sud- vest- Timiş, Bârzava, Caraş, Nera, Cerna- se varsă direct în Dunăre
→ grupa de sud între Bahna şi Călmăţui (Bahna, Blahniţa, Desnăţui, Jiu, Olt, Călmăţui, Vedea, Argeş, Mostiştea, Ialomiţa, Călmăţui); râurile sunt colectate de Dunăre
→ grupa de est – râuri colectate de Siret (Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Milcov, Râmnicu Sărat, Buzău, Bârlad) şi Prut (Başeu, Jijia, Bahlui), apoi de Dunăre
→ grupa râurilor dobrogene- se varsă în Marea Neagră, prin limanuri sau lagune (Teliţa, Taiţa, Slava, Casimcea)
→ ierarhizarea râurilor după lungimea cursului: Mureş, Olt, Prut, Siret, Ialomiţa, Someş, Argeş, Jiu
→ ierarhizarea râurilor după debit: Siret, Olt, Mureş, Jiu, Prut, Argeş
→ sisteme de alimentare a râurilor: → pluvială
→ pluvionivală – în sectorul montan
→ subterană


b. Lacurile
→ ocupă 1,1% din suprafaţa ţării- 3.400 lacuri
→ diversitate a originii cuvetei lacustre
→ tipuri de lacuri, după origine (mod de formare):
- naturale: lagune (Razim- Sinoe), limane fluviale (bugeac, Oltina), limane maritime (Techirgiol, Tatlageac), lacuri de luncă (Bălţile Dunării), lacuri în depresiuni de tasare (crovuri) în Bărăgan, lacuri în masive de sare (Coştiui, Slănic, Ocnele Meri, Turda, Ocna Sibiului), lacuri carstice (Vărăşoaia), lacuri vulcanice (Sf. Ana), lacuri glaciare (Bucura, Zănoaga, Bâlea, Gâlcescu, Podragul, Lala), lac de baraj natural (Lacul Roşu);
- antropice: lacuri hidroenergetice (Porţile de Fier I şi II, Vidraru), iazuri în Câmpia Transilvaniei (Zau de Câmpie, Ţaga), Câmpia Moldovei (Negreni, Vlădeni, Podu Iloaie), Câmpia de Vest (Cefa, Tămaşda, Marţihaz), lacuri de agrement(Căldăruşani, Snagov)
→ tipuri de lacuri, după treapta de relief:
- de munte: lacuri glaciare, lac vulcanic, lac de baraj natural, lacuri hidroenergetice, lacuri carstice
- de deal şi podiş: lacuri în masive de sare, iazuri
- de câmpie şi luncă: lacuri în depresiuni de tasare, limane fluviale, lacuri de luncă, limane maritime
c. Apele subterane
→ape freatice
→ape de adâncime
→ape geotermale
→ izvoare minerale



DUNĂREA ŞI MAREA NEAGRĂ
1. Dunărea
→ cel mai important fluviu european, sub aspectul complexităţii, străbate Europa Centrală şi de Est şi se varsă în Marea Neagră printr-o deltă (Delta Dunării)
→ al doilea fluviu ca lungime şi debit al Europei, după Volga
→ al doilea fluviu ca trafic de mărfuri, după Rhin
→ străbate 10 ţări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, România, Bulgaria, Moldova, Ucraina) şi 4 capitale )Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad)
→ Cursul Dunării se împarte în 3 sectoare:
-cursul superior- până aproape de Viena
- cursul mijlociu- de la Viena la Baziaş
- cursul inferior- de la Baziaş până la vărsare
→ Afluenţii Dunării (cei mai importanţi, ca debit): Sava, Tisa, Drava, Inn
→ Dunărea asigură legătura dintre Marea Neagră şi Marea Nordului prin intermediul Canalului Dunăre- Marea Neagră, iar în vest prin intermediul unui sistem de canale, Main, Rhin.
→ influenţează România prin: →colectează reţeaua hidrografică
→ potenţial hidroenergetic
→ asigură legătura fluvială între centrul şi estul Europei
→influenţează caracteristicile mediului natural
→ utilizarea ei economică
→ sectoare : →Baziaş- Gura Văii (Porţile de Fier)- Defileul Dunării-cel mai important defileu din Europa (144 Km); în prezent are aspectul unui imens lac, Lacul Porţile de Fier I- 130 Km lungime, situat în amonte de barajul hidrocentralei Porţile de Fier
→Gura Văii (Porţile de Fier)-Călăraşi-Lunca Dunării se situează la contactul dintre Câmpia Română şi Podişul Prebalcanic, albia este îndiguită, panta este redusă, lacul Porţile de Fier II
→ Călăraşi- Brăila – Bălţile Dunării; lunca este foarte largă, încadrată între cele două braţe principale la contactul dintre Dobrogea şi Câmpia Română
→ Brăila – Marea Neagră- Dunărea maritimă, cuprinde şi Delta Dunării (Rezervaţie a Biosferei)
→ influenţe antropice asupra Dunării:
→ construirea lacurilor de acumulare şi a hidrocentralelor de la Porţile de Fier şi Ostrovul Mare
→ reducerea cantităţii de aluviuni transportate
→ creşterea mineralizării Dunării – deversări de substanţe poluante din unităţi economice
→ diminuarea fenomenelor de îngheţ, datorită ridicării punctului termic de îngheţ
→ schimbarea funcţionalităţii Luncii Dunării prin lucrările de îndiguiri şi desecări

2. Marea Neagră
Marea Neagră reprezintă un rest din Marea Sarmatică (ce se întindea de la bazinul Vienei până la Marea Caspică);
a fost numită de greci Pontus Euxinus (“mare primitoare”)
a avut dintotdeauna un important rol geopolitic pentru ţările dunărene, vecine sau apropiate, pe care le-a legat maritim cu Marea Mediterană şi Oceanul Planetar
reprezintă o turnantă a comerţului europeano-asiatic

→ particularităţi: →mare continentală- legătura cu Oceanul Planetar prin intermediul strâmtorilor Bosfor (spre Marea Marmara), Dardanele (spre Marea Egee şi Marea Mediterană), Gibraltar (spre Oceanul Atlantic)
→maree redusă (sub 10 cm)
→curenţi circulari determinaţi de vânt
→ curenţi de transfer între Marea Neagră şi marea Mediterană
→bilanţ hidrologic pozitiv , datorită aportului adus de fluvii şi precipitaţii
→două straturi de apă şi de salinitate
→lipsa curenţilor verticali
→platforma continentală extinsă
→biomasa la suprafaţă
→salinitatea redusă (16-17%)
→la adâncimi există H2S (hidrogen sulfurat)
→ Relieful Mării Negre:
• platforma continentală (0...200 m)
- aspect de câmpie submarină cu înclinare slabă
• abruptul continental (-200... -2000 m)
• bazinul Mării Negre (situat la adâncimi mai mari de 2000 m
-“câmpie” submarină întinsă şi netedă
→ Litoralul românesc al Mării Negre:
- 244 Km - se desfăşoară între Sulina şi Vama Veche
- ţărm jos, în nord, de la Sulina la Capul Midia,ţărm deltaic, cu lagune, plaje, cordoane de nisip
- ţărm înalt, cu faleză, în sud, de la Capul Midia la Vama Veche.

Mai mult »»

Varinata 22 - Geografie [rezolvari bac 2009]

Varianta 22
A.
1. 22,5 grade in luna iulie
2. -3 grade in luna ianuarie

B.
1. se aduna temperaturile medii lunare din cele 12 luni, iar suma obtinuta se imparte la 12
2.22,5 grade
3. cantitatea de raditie solara cazuta la latiduinea Campiei Romane




C.
1.Germania, Spania
2.Muntii Alpi, Masivul Central Francez
3.temperat oceanica
4.Lyon, Marisilia
5.Riviera Franceza
6.bauxita, uraniu

D.
1.69,80 loc/km^2
2.-factori naturali-relieful prin accesabilitate
-factori socio-economici:dezvoltarea industriei, serviciilor

E.-defrisarea tot mai intensa a padurilor
-utilizarea agricola indelungata

Mai mult »»

Rezolvari Engleza oral si scris BAC 2009

AICI gasiti rezolvari la cateva bilete oral si cateva variante rezolvate la scris de la BAC 2009 pt ENGLEZA.

Mai mult »»

Geografie - EUROPA - FACTORII GENETICI, ELEMENTELE CLIMATICE

FACTORII GENETICI, ELEMENTELE CLIMATICE ŞI REGIONAREA CLIMATICĂ

Elemente ce definesc particularităţile climatice:
1. factorii genetici
2. elementele climatice
3. regionarea climatică



EUROPA - Factorii genetici
● radiaţia solară (poziţia pe glob)
→ caracterul temperat al climei
→ scade de la sud (130-140 kcal/cm²/an) spre nord (80-100 kcal/cm²/an)
● mişcarea generală a aerului de la vest la est
→ repartiţia descrescătoare a precipitaţiilor → diminuarea caracterului oceanic al climei
→ accentuarea continentalismului termic
→ Europa- spaţiul de acţiune dinamică a Vânturilor de vest şi a Vânturilor polare
● influenţa centrelor barice marginale: Anticiclonul Azorelor, Anticiclonul Groenlandez, Anticiclonul Siberian, Ciclonul Islandez, Ciclonul Central Asiatic
→ determină deplasarea pe continent a unor mase de aer diferite:
- polare- foarte reci şi relativ uscate
- atlantice- răcoroase şi umede
- mediteraneene/nord-africane- calde şi umede
- continentale- reci/calde, după sezon şi uscate
→ caracteristici variate în regimul precipitaţiilor, temperaturii
● contactul sinuos dintre uscat şi apă
● influenţa Curentului Atlanticului de Nord
● aspectul şi altitudinea reliefului → prezenţa lanţului alpino- carpatic
→ zonalitatea verticală
● prezenţa unei mase continentale de mari dimensiuni în estul continentului
→ continentalismul temperaturii şi al precipitaţiilor

EUROPA - ELEMENTELE CLIMEI
● temperatura medie anuală – scade de la S la N (35˚ la 71˚ latitudine Nordică)
→ izoterme medii anuale cu valori de : 20˚C ; 15˚C; 10˚C; 5˚C; 0˚C; - 5˚C.
● precipitaţiile scad de la V (1000mm/an) la E (500mm/an)
● precipiaţiile cresc cu altitudinea
● vânturile predominante: Vânturile de Vest; în Est, Crivăţul
● vânturi locale, de tip föhn

EUROPA - REGIONAREA CLIMATICĂ
● mai multe tipuri de climă:
→ cu succesiune latitudinală
→ etajare verticală
● zone de climă cu succesiune pe direcţia sud-vest – nord-est
→ climat subtropical secetos- în Peninsula Iberică
→ climat mediteranean- Peninsula Iberică, Peninsula Italică, sudul Peninsulei Balcanice; caracteristici: două sezoane- iarna răcoroasă şi umedă, vara foarte caldă şi secetoasă ; temperaturile medii ale lunilor extreme , ianuarie 10˚C , iulie peste 25˚C ; precipitaţii medii anuale de 600-900 mm/an (predominant în aprilie şi octombrie); zonă de intreferenţă între circulaţia vestică, de pe Marea Mediterană şi cea din nordul african
→ climat temperat oceanic (influenţa Curentului Atlanticului de Nord)- N Spaniei, Ins. Britanice, V Franţei, N Norvegiei ; caracteristici: temperaturile medii ale lunilor extreme scad de la sud la nord, ianuarie, de la 8˚C la -1˚C, iulie de la 22˚C la 15˚C, precipitaţiile medii anuale scad de la 1.000 mm/an la 800-900 mm/an, Vânturile de Vest
→ climat de tranziţie- centrul Spaniei, Europa Centrală, Europa de Sud-Est ; caracteristici: slăbirea treptată a circulaţiei maselor de aer vestice, interferenţa acestora cu masele de aer provenite din nord, sud sau est ; temperaturi medii negative 1-3 luni, vara temperaturi medii cuprinse între 15˚C -18˚C ; precipitaţiile medii anuale scad de la vest (800 mm/an) la est (500 mm/an)
→ climat temperat-continental- Europa de Est, Sudul Peninsulei Scandinavice ; caracteristici: influenţa maselor de aer nordice şi est- continentale ; rece şi umed în nord (500 mm/an), mai cald şi arid în sud (200-300 mm/an)
→ climat temperat de stepă, cu precipitaţii moderate – în Estul Mării Negre
→ climat subpolar- Europa Nordică ; caracteristici: cca 5-6 luni temperaturi medii negative, media lunii iulie între 10˚C şi 15˚C, precipitaţii de 500-800 mm/an, predominant sub formă de zăpadă, vânturile polare
→ climat montan- etajare pe verticală; la baza munţilor sunt caracteristicile unităţii mari de relief, iar de la cca 800 m altitudine intervine etajarea: scăderea temperaturilor, creşterea precipitaţiilor şi a umidităţii; în munţii din sudul şi centrul Europei, temperatura medie anuală de 0˚C se înregistrează la cca 3.000 m altitudine, iar în munţii din nordul continentului, la 500 m altitudine ; precipitaţiile cresc până la 1.000- 1.500 mm/an.

Mai mult »»

Rezolvari Franceza oral BAC 2009 - primele 25 de bilete

AICI gasiti rezolvarile la primele 25 de bilete pentru franceza oral la BAC 2009. Biletele sunt rezolvate aproape toate integral, de catre cititori.

Mai mult »»

Rezolvari BAC 2009 online pe bani

Se pare ca anul acesta nimic nu mai este gratis in online-ul romanesc. Cam toate rezolvarile care sunt puse la dispozitie pentru download nu sunt gratuite. Daca vreti sa descarcati variante rezolvate pentru BAC 2009 veti avea nevoie de multi bani. Eu nu recomand asa ceva, mai bine cumparati cartile cu rezolvarile de la BAC, e mult mai ieftin si mai comod.

Linkuri ajutatoare pentru examenul de Bacalaureat din 2009

Cum sa fii pregatit pentru BACALAUREATUL din 2009 ?
Cum sa copii la BAC?
Cum sa inveti eficient pentru BAC?

Mai mult »»

Varianta 2 - Rezolvari Biologie (Anatomie) BAC 2009

Varianta 2 de la Biologie (Antomie) este rezolvata intregral.
Dati click pe "Mai mult" pentru a o vedea in intregime.


Rezolvare biologie varianta 2


Subiectul I


A. periferic si central;

B. 1-d;
2-a;
3-b.

C. 1-a;
2-c;
3-b;
4-d;
5-b;

D. 1-adevarat;
2-fals-Amidonul este degradat in prezenta enzimelor salivare;
3-fals-Inspiratia e realizeaza prin contractia muschilor intercostali;
4-adevarat;
5-adevarat;
6-adevarat.


Subiectul II

A. 1. a)diferentierea gonadelor in timpul vietii intrauterine si favorizarea metabolismului energetic in tesuturile moi;
b)boala-nanism tiroidian caracterizat prin:dezvoltare fizica redusa,deformatii osoase,defecte de dentitie,dezvoltare fizica defectuoasa;
c)prin intermediul hormonului tireotrop care stimuleaza secretia tiroidiana.\

2. a) Cariotipul reprezinta totalitatea cromozomilor unei celule,dispusi intr-un set complet si intrun anumit aranjament;
b)46 de cromozomi;atat heterozomi de la femeie cat si cei de la barbat contin gene care determina sexul.Dosebire: heterozomi feminini se gasesc in dublu exemplar(sex monogametic).
c)Cromozomul metafazic este este bicromatidic acesta find format din doua cromatide surori,bratele cromatidelor unindu-se la nivelul centromerului.

B. a) 300 A=>300T
1600-2(A+T)=1600-1200=400
400 C+G=>200 nucleotide care contin guanina
b)ACGU;
c)Este nevoie de o temperature ridicata pentru denaturarea moleculei de AND deoarece puntile de hidrogen care leaga cele doua catene intre ele se rup numai la temperature ridicate.


Subiectul III

“Sistemul osos-parte pasiva a sistemului locomotor”


Sistemul osos se imparte in:scheletul capului cere este format din neurocraniu,neurocraniul are in componenta lui urmatoarele oase:frontal,temporal,parietal,si viscerocraniu care contine urmatoarele oase:vomerul,mandibula cornetele nazale inferioare;scheletul trunchiului care este format din stern,coaste,coloana vertebrala si scheletul membrelor care se imparte in scheletul membrelor superioare care contine urmatoarele oase:radius,cubitul,humerus si scheletul membrelos inferioare care contine urmatoarele oase:femut,tibia si peritoneu.
Oasele cresc in lungime,acest lucru se datoreaza cartilajelor de crestere care sunt situate la limita dintre epifize si diafize,cartilajele cresc pe masura ce se formeaza tesut osos nou inaintea cartilajelor de crestere,iar la incheierea cresterii tot cartilajul se transforma in tesut osos.Cresterea in grosime a oaselor se realizeaza pe baza periostului.
Hormonii care au un rol important in crsterea si dezvoltarea organismului sunt:hormonal de crestere-somatotropina(STH),tiroxina si triiododironina.
Oasele servesc ca parghii in relizarea miscarii,reprezinta o rezerva de caciu si saruri minerale pentru organism,au rol de protectie pentru unele organe de importanta vitala,ele au rol in sustinerea corpului,in locomotie si in hematopoieza(process de formare a elementelor figurate).
Vitamina D este importanta pentru fixarea calciului in organism in vederea cresterii si dezvoltarii normale a organismului.

Mai mult »»

Perle noi de la BAC

O colectie de perle noi de la BAC!

Ion Creanga s-a nascut intre anii 1887-1889.

Imparatul avea o gradina si in fund un mar.

Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.

Cristofel Columb a plecat in America unde s-a insurat cu o bastinoasa.

Moromete plecase in excursie sa vanda cerealele.

Apasati "Mai mult" pentru toate perlele.

Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor care nu se mai topesc odata.

Calistrat a facut pipi pe el cum se mai spune in popor, cand a observat ca Vitoria e atat de desteapta.

Moromete facea partie pe salcam ca sa se dea cu sania.

Eminescu este trist pentru ca nu a reusit sa faca nimic in viata lui.

Viata albinelor e primejduita mereu de insecte ca: tantarul, viespea, soarecele si ursii care se urca in fagi unde sunt albinele stranse in colonii si depun miere.

In padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.

In nuvela “La vul ri” de Gala Galaction, sunt descrise aventurile unei alpiniste curajoase fugarite de turci, si copii ei.

Pentru ca suntem oameni, nu poti sa ceri cainelui din scara blocului sa sufere pentru deceptiile tale.

Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia. In “Scrisoarea a treia” se desfasoara batalia de la Ro vinari.

Poemul “Miorita” circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice.

Poetul isi asteapta iubita ca impreuna sa cutremure o barca.

Animalele salbatice traiesc in padurea zoologica.

Datorita faptului ca Lapusneanu chinuia pe boieri taindu-le nasul, urechile, inile, etc, el le-a devenit antipatic acestora.

Pescarul din Lostrita s-a inecat fiindca nu a putut sintetiza oxigenul din apa.

“Ilie Cutiu era botezat buza de iepure deoarece un iepure violent i-a luat buza si a mestecat-o.”

In multe poezii Octavian Goga a scos in evidenta natura si treieratul pe caldura.

La batranete imparatul naste un fecior.

Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decat in scris. Dupa caderea Imperiului roman, o parte din latina clasica defuncta a devenit bulgara. Limba romana are la baza latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slabe. In secolul al XV-lea, limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni.

Vitoria este de 3 ori femeie pentru ca umbla cu capul pe sus.

Vitoria , pe langa calitatea de mama avea si pe cea de tata, calitate care este mult mai dificil de indeplinit.

Podul de la Drobeta Turnu-Severin , a fost construit de Apollodor din Damasc, al carui picior se mai vede si astazi.

Citind, se mai dezvolta si omul la creier si acumuleaza materie prima.

Rascoala de la Bobalna a inceput pe un deal si s-a terminat in 1438 .

La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a constatat ca e ceva putred in Danemarca.

In poezia lui Toparceanu gazele, gandacii si insectele, cum e cotofana, stau de vorba: “Ce ne facem fetelor?”.

Cand a intors capul Agripina a vazut cai cu cap de turc.

Calistrat Bogza a fost strangulat de caine.

Gheorghita este foarte tacut, dar explicit.

Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avand in zona o prezenta statornica.

Lebada moare de cate ori canta.

Mai mult »»

Varianta 52 - Rezolvari Romana BAC 2009

Varianta 52- Barbu Fundoianu, Herţa

1. „ploaie”, „toamna”,”vântul”, „iedera”

2. Virgula marcheaza în vorbire o pauză scurtă. În cazul primului vers al poeziei Herţa, virgula este folosita pentru a separa doi termeni dintr-o enumeraţie („a ploaie, a toamnă”).

3. „Îţi mai aduci aminte? Îţi mai aduci aminte?”

4. motivul toamnei, al aducerii aminte, al trecerii ireversibile a timpului, al spaţiului natal văzut ca geografie mitică.

5. Prima secvenţă din textul liric dat descrie peisajul Herţei, tabloul naturii şi al târgului cuprins de toamnă. Descrierea subiectivă este realizată încă din primul vers prin imaginea olfactivă „miroase a ploaie, a toamnă şi a fân”, care are rolul de a purta cititorul în universul satului moldovean. Urmează, apoi, numeroase imagini vizuale „vântul nisip aduce”, „fetele aşteaptă în uliţa murdară, „căruţe fugărite de ploaie” care detaliază peisajul trist şi dezolant al târgului provincial cuprins de toamnă, de ploaie şi de vânt. Se remarcă abundenţa grupului nominal (substantive şi adjective), timpul prezent al verbelor, prezenţa indicilor spaţiali şi temporali, figurile de stil variate – toate specifice textului literar descriptiv.

6. Metafora „zâmbet de iaz, de şes, cuminte” din a doua secvenţă a discursului liric are rolul de a surprinde tinereţea trecută a bătrânilor „de la casa cea veche” Motivul toamnei din poezia Herţa este o metaforă a vârstei, iar sintagma „zâmbet de iaz, de şes, cuminte” este ca o amintire a tinereţii care luceşte în ochii bătrânilor, împreună cu sclipirea fugară a unor elemente din spaţiul natal. Amintirea vremurilor trecute, contemplate cu naivitatea copilăriei.

7. Poezia Herţa este realizată printr-o îmbinare a stilului tradiţionalist cu cel modernist. Motivul aducerii aminte şi al trecerii timpului sunt tipic tradiţionaliste, iar descrierea unui peisaj tipic românesc, a satului/târgului provincial, aparţine ideologiei tradiţionaliste care cuprinde conservarea specificului românesc. Discursul liric este creat prin folosirea unor termeni colocviali, neaşteptaţi sau a unor imagini menite să şocheze precum „uliţe murdare”, „gâşte, cu pantofi galbeni”, „căruţe fugărite”, „grilajul de iederă coclit”, „…azi/ şi stearpă şi molâie ca o convalescenţă”, „liniştea…mucegăieşte”, toate mărci ale modernismului. Tema şi motivele textului ţin de curentul tradiţionalist, dar anumite imagini sunt create în stil modernist.

8. Ultima secvenţă este ca o concluzie a discursului liric. Ideea poetică a ultimelor cinci strofe este trecerea ireversibila a timpului şi amintirea tinereţii care a rămas doar sub forma unor poze într-un album. Trecutul este „ascuns” în pozele facute în tinereţe, prezentul fiind doar o trista imagine plina de riduri, văzută în oglindă. Mijloacele artistice concretizează ideea poetică prin metaforele „Ne-ascund atât de bine albumele cu clampă / de-alamă, tinereţea!” şi „trecutu-i lânga lampă”, prin imagini vizuale „plină e oglinda cu cute în obraz”, prin comparaţia expresivă „şi stearpă şi molâie ca o convalescenţă”. Comparaţia din ultimele doua versuri aminteşte de zilele copilăriei lipsite de griji, liniştite, de mult pierdute „e-aşa de lungă vremea”.

9. Limbajul poetic se caracterizează prin expresivitate datorită folosirii imaginilor artistice „miroase a ploaie, a toamnă şi a fân”, „auzi cum ploaia stinge fanarele cu gaz”, „plină e oglinda cu cute în obraz” şi a figurilor de stil: comparaţia „şi stearpă şi molâie ca o convalescenţă”, epitete „factorul greoi şi surd”, „tăcerea lungă şi gri”, „albumele cu clampă de-alamă”, metafore „liniştea în lucruri de mult mucegăieşte”, „un zâmbet de iaz, de şes, cuminte”.





Varianta II-52 melancolie
Melancolia apare în momentele în care simţim că realitatea ne dezamăgeşte şi se identifică cu starea de tristeţe vagă, aparent fără motiv, care conduce către dorinţa de izolare de tot, într-un loc ascuns, sigur. Aici melancolicul îşi ţese o reţea de vise şi speranţe deoarece, mai presus de toate, el simte nevoia de a evada şi devine obsedat de problematica morţii şi a sinuciderii.
Emil Cioran este de părere că melancolia este rezultatul conştientizării brutale a omului că tot ceea ce el cunoaşte, ceea ce iubeşte, este efemer, la fel ca şi propria sa existenţa. Acesta simte că lucrurile „trec” şi este îngrozit de perspectiva opririi lor.
Consider că afirmaţia lui Cioran este pertinentă, întrucât, în primul rând, este în concordanţă cu concluziile dezbaterilor unor importante figuri din filosofie, sociologie, psihologie etc. Pierderea unui obiect sau a unei fiinţe apropiate ne poate lăsa într-o stare de tristeţe profundă. Pradă ideilor negativiste şi pustietăţii sufleteşti, omul se afundă într-o lume întunecată, renunţă la pozitivism, se desprinde de lume, fiind sigur că la un moment dat un alt lucru iubit îi va fi răpit. Aşadar, el alege să se izoleze şi să mediteze la nedreptatea sorţii de a fi muritor.
În al doilea rând, pentru a vă convinge şi mai bine de veridicitatea cuvintelor lui Emil Cioran, vă propun să analizaţi portretul unui melancolic veritabil. George Bacovia, de exemplu, poetul simbolist cel mai cunoscut din Romania, este considerat unul dintre cei mai impresionanţi melancolici. Acesta a folosit în poeziile sale teme precum regretul pentru trecut, pentru lucrurile răpite de timp (cum se întâmplă în poemul „De iarnă” ), tema dorinţei de izolare, de rupere de lume (în poezia “Rar” ) şi cea a neantului existenţial („Plumb” ).
În concluzie, comparând definiţia recunoscută a melancoliei şi coroborând-o cu exemplul unui melancolic tipic, putem afirma just că Emil Cioran a intuit corect cauza principală a melancoliei, şi anume, aceea a „tristeţii de a fi”.

Varianta-III 52 relaţia incipit-final într-un roman al experienţei interbelic: Întâmplări în irealitatea imediată de Max Blecher

Romanul experienţei reprezintă o orientare tematică în romanul interbelic, supusă aceleiaşi estetici a autenticităţii ca şi romanul psihologic, dar valorificând epic trăirea intensă a unei experienţe personale definitorii (iubirea, prietenia, războiul, moartea, boala etc.). Trăsăturile romanului experienţei se suprapun parţial cu trăsăturile „romanului corintic”, teoretizat de Nicolae Manolescu în Arca lui Noe: tematică preponderent ontologică; dizolvarea epicului şi orientarea către experienţe cu caracter simbolic; tendinţa către aspaţial şi atemporal; ordonarea diversă a întâmplărilor, după un principiu muzical, ludic sau aleator; conflict inerior ontologic sau absenţa conflictului; personaje simbolice; narator abstract, personaj omniscient sau lipsit de omniscienţă; naraţiune la persoana a III-a sau la persoana I, perspectivă narativă unică sau multiplă, preponderent subiectivă.
Max Blecher a fost consacrat în literatura română de cele două romane publicate în perioada interbelică: Întâmplări în irealitatea imediată (1936) şi Inimi cicatrizate (1937), scrise în condiţii inimaginabile, căci autorul lor era ţintuit pe patul de suferinţă de o tuberculoză osoasă. Întâmplări în irealitatea imediată deschide alte orizonturi prozei romaneşti interbelice, având o noutate surprinzătoare, de problematică şi de viziune, receptată de altfel ca atare în presa vremii: „Cartea dlui Blecher aduce o experienţă lăuntrică, o extrem de acută sensibilitate şi o inteligenţă lucidă, stăpână pe resorturile unei dureroase singurătăţi morale. Accentul ei de confesiune, de sinceritate excepţională îi conferă [...] originalitate” (Pompiliu Constantinescu).
Carte a devenirii, romanul este construit pe tema identităţii şi prezintă experienţa şi drama existenţială a unui personaj-narator în trecerea de la copilărie la adolescenţă, proces care evoluează prin descoperirea esenţelor ascunse ale lucrurilor, întâmplărilor şi oamenilor. Căutând să descifreze substanţa şi semnificaţiile realităţii concrete, eroul ajunge la o nouă interpretare a acestei realităţi: lumea exterioară există în modul în care el o percepe, anulând datele comune, banale ale realităţii obişnuite şi transformând-o într-o „irealitate imediată”, fantastică şi halucinantă, ilogică şi absurdă.
Roman de mici dimensiuni scris la persoana I, Întâmplări în irealitatea imediată este structurat în câteva secvenţe narative fără titlu, delimitate de conţinutul lor şi de spaţii albe: 1) criza înstrăinării de sine; 2) experienţa repetată a „spaţiilor blestemate” din copilărie; 3-4) primele experienţe erotice; 5-6) cinematograful, panopticumul şi bâlciul; 7-11) casa Weber; 12) casa bunicului; 13) alte spaţii fascinante: atelierul de sculptură şi teatrul de varieteu; 14) maidanul din afara oraşului, „experienţa noroiului”; 15) tentativa de sinucidere; 16) epilog – realitatea ca irealitate. Între aceste secvenţe nu mai apare continuitatea epică obişnuită. Structura narativă este dublată până la estomparea ei de o structură muzicală, în cazul căreia nu întâmplarea este determinantă, ci o temă, reluată insistent: înstrăinarea de sine, lumea ca artificiu, absurdul existenţei, iniţierea erotică, familia, moartea, spaţiul citadin etc.
Incipitul, prima unitate a textului epic, de dimensiuni variabile, are o importanţă covârşitoare în receptarea unei cărţi, dată fiind poziţia lui strategică, de graniţă între universul real şi cel ficţional. În romanul lui Max Blecher, incipitul afirmă tema fundamentală a identităţii: „Când privesc mult timp un punct fix pe perete mi se întâmplă câteodată să nu mai ştiu nici cine sunt, nici unde mă aflu. Simt atunci lipsa identităţii mele de departe ca şi cum aş fi devenit, o clipă, o persoană cu totul străină. Acest personagiu abstract şi persoana mea reală îmi dispută convingerea cu cu forţe egale.”
Înstrăinarea de sine se leagă de viziunea halucinantă asupra lumii exterioare, asemănătoare cu aceea a picturilor lui Salvador Dali, artist pentru care Blecher îşi mărturisea admiraţia într-o scrisoare către Saşa Pană. Realitatea cotidiană îşi pierde consistenţa, iar „personagiul abstract” oscilează între real şi ireal, între banal şi fantastic, între veghe şi vis, între normal şi ilogic, fiindcă, în fond, fantasticul nu este decât punctul ultim al unei atenţii şi lucidităţi acute. Astfel, eu narant simte cum materia brută şi infinitele ei forme îl ţin prizonier. Îşi imaginează, drept antidot, lanţul tuturor umbrelor de pe pământ, „ciudata şi fantastica lume cenuşie ce doarme la picioarele vieţii”, sau spaţiul fascinant al cavernelor, pe care le închipuie ca fiind materiale, în timp ce actualele reliefuri ar deveni viduri de formă identică – într-o astfel de lume, oamenii ar devni nişte goluri pure, plutind prin materia caldă şi moale a universului plin. I se pare că personajele de ceară din panopticum sunt singurul lucru autentic din lume. Gustă euforia scufundării în noroi sau, altădată, aleargă la Edda să-i spună cum s-a metamorfozat într-un copac, dar privirea îi este prinsă de un buchet de dalii roşii de pe o etajeră, de fapt doar o eşarfă… Simte cum aspectul comun al lucrurilor este implacabil împotriva sa: „lumea avea un aspect comun al ei în mijlocul căruia căzusem ca o eroare [...] Toate lucrurile, toţi oamenii erau închişi în mica şi trista lor obligaţie de a fi exacţi, nimic alta decât exacţi”.
Personajul narator se zbate pentru a ieşi din normalul anchilozat, e obsedat de stări interioare provocate de disecţia realului cotidian, dând frâu liber imaginaţiei, cu o extraordinară putere de sugestie şi expresivitate. În finalul confesiunii sale, el are sentimentul profundei irealităţi a realităţii, dându-şi seama că lumea înconjurătoare este absurdă sau, cel puţin, o gravă mistificare. Ultima frontieră a textului, finalul, dă coerenţă universului ficţional, reluând datele din incipit. Visul eroului în care se visează dormind, cuprins de un somn „tenace” şi greu, la propriu, un somn care îi „atârnă greu de pleoape şi de mâini”, este o metaforă a realităţii. Personajul vrea să se trezească din realitatea-coşmar şi să ajungă în realitatea autentică, în irealitate: „Mă zbat acum în realitate, ţip, implor să fiu trezit în altă viaţă, în viaţa mea adevărată. Este cert că e plină zi, că ştiu unde mă aflu şi că trăiesc, dar lipseşte ceva în toate astea, aşa ca în grozavul meu coşmar. Mă zbat, ţip, mă frământ. Cine mă va trezi? În jurul meu realitatea exactă mă trage tot mai jos, încercând să mă scufunde”.
Fragmentarismul epic (episoade care nu încheagă o acţiune) şi predilecţia pentru descriere, pentru imaginea statică, fotografică, apropie proza lui Blecher de textul liric. Percepţia subiectiv-onirică a lumii deplasează accentul de la iluzia realităţii, efect specific romanului în general, la vizionarism. Întîmplări în irealitatea imediată este o carte stranie, care îţi lasă un sentiment de teroare a lucrurilor, o carte uneori stridentă, halucinantă, dar facinantă.


REZOLVARI VARIANTE BAC 2009 ROMANA

Mai mult »»

Varianta 51 - Rezolvari Romana BAC 2009

Rezolvare primita de la ioana87. Pentru a comanda carti detaliate minuscule pentru bac cu toate rezolvarile, atat la romana oral/scris cat si la franceza oral si engleza oral, o puteti contacta la ioana87_2005@yahoo.com. via ebacalaureat.net

Varianta 51- I Horia Furtună, Balada lunii

1. tăinuit = ascuns, secret; fugară = scurtă, de moment;

2. Linia de pauză din versul „Din fiecare-ndrăgostit – poet” are rolul de a sublinia prin izolare substantivul „poet”, de a evidenţia astfel efectul farmecului “blând şi liniştit” al lunii şi totodată de a păstra, prin cezură, sonoritatea poeziei.

3. a ieşi în lume, cât lumea şi pământul, gura lumii etc.

4. motivul lunii, al iubirii, al visului

5. monologul liric adresat, descrierea

6. Sinestezia „Întâiul vis sub raza ta lunară/ Îşi fâlfâie din suflete pornirea” are rolul de a îmbina imaginea vizuală cu cea auditivă pentru a personifica “întâiul vis”. Metafora-oximoron „izvorul de dureri”, explicată prin apoziţie (iubirea), constituie un clişeu poetic eminescian, care trimite la ambiguitatea sentimentului, reunind bucuria şi tristeţea.

7. Deşi Horia Furtună este un poet simbolist minor, discursul liric din Balada lunii este mai curând romantic, deoarece poetul se foloseşte de recuzita romantică atât la nivelul conţinutului (luna, noaptea, visul, iubirea) cât şi la nivelul expresiei: invocaţia retorică adresată lunii, descrisă eminescian („farmecul tău blând şi liniştit”) ca obiect divin, pentru că are puterea de a transforma omul în îndrăgostit, iar îndrăgostitul în poet. Indicaţia de gen – baladă – pe care o conţine titlul poeziei constituie o altă trăsătură specifică a romantismului.

8. Cea de-a treia strofă a poeziei conturează rolul farmecului lunii, acela de a metamorfoza fiinţa umană întru frumos şi armonie, de a face „Din fiecare om – îndrăgostit / Din fiecare-ndrăgostit – poet”. Epitetele „blând” şi „liniştit” şi personificarea „alunecându-şi raza-ncet” atribuite farmecului selenar au rolul de a melancoliza omul, de a ilustra calea discretă prin care îl transformă pe om în îndrăgostit şi pe îndrăgostit în poet.

9. Titlul unui text literar reprezintă o cheie de interpretare a conţinutului textual, definind pentru cititor un anumit orizont de aşteptare. Titlul poeziei date este alcătuit din substantivul „balada”, care reprezintă specia literară: cântecul închinat lunii, iar doilea substantiv din titlu, „luna”, este laitmotivul poeziei. Acesta este semnificativ, astfel încât poetul descrie admirativ prin intermediul versurilor însuşirile lunii şi puterea acesteia de a schimba omul.





Varianta 51-II mândrie
Mândria pe care un om o simte şi o exprimă cu privire la realizările sale îl face să îşi construiască şi să îşi fortifice personalitatea, într-o lume plină de mediocritate.
Astfel, un om care este mândru de ceea ce a reuşit să realizeze sau să obţină, atât pentru el cât şi pentru societate, va fi, în primul rând, un om care impune respect chiar prin felul său de a fi.
Un prim argument în acest sens este că a fi mândru înseamnă a nu da dovadă de falsă modestie. Realizările nu ar trebui ascunse, ci ar trebui să reprezinte o motivare pentru ceilalţi, pentru ca ei să depăşească această condiţie de mediocritate. Tot astfel, falsa modestie înseamnă suprimarea adevăratei personalităţi a unui om, fiind inautentică.
Al doilea argument ce poate veni în sprijinul afirmaţiei lui Petre Pandrea este acela că, într-o lume plină de interese mediocre şi meschine, omul mândru, atâta timp cât mândria nu se transformă în infatuare, îşi dovedeşte sieşi că este cu un pas înaintea celorlalţi, că este unic, iar acest lucru sporeşte încrederea de sine şi întăreşte personalitatea.
Ca o concluzie, se poate afirma că citatul din Petre Pandrea ar trebui să aibă un ecou în mintea fiecăruia. Mândria, în sens pozitiv, este o parte a personalităţii, care trebuie manifestată plenar.

Varianta 51-III. particularităţile unui roman al experienţei din perioada interbelică: Maitreyi de Mircea Eliade

Romanul experienţei reprezintă o categorie a romanului interbelic, bazată pe crearea impresiei de autenticitate, de tangibil, prin utilizarea unor elemente care ţin de realitate (pagini de jurnal, scrisori, biografii reale etc.) sau prin fabricarea acestora, cu rolul de a mima realitatea.
Proza experienţei este una a subiectivităţii şi a autenticităţii, a unei intense trăiri la nivel spiritual, traduse prin trecerea unor evenimente exterioare în planul profund interior, definitoriu, al personajelor. Stilistic, romanul este caracterizat de sinceritatea exprimării, de surprinderea vieţii prin intermediul unei tendinţe anticalofile, de refuz al scrisului frumos, împodobit. El tinde, aşadar, către confesiune, dând impresia cititorului că este martor al unei experienţe trăite pas cu pas, asemeni unui şir de capturi din viaţa personajelor.
Romanul Maitreyi scris de Mircea Eliade, apărut în 1933 şi bucurându-se de un mare succes din partea criticii şi a publicului, este un roman modern subiectiv, erotic şi în acelaşi timp exotic. Având la baza notaţiile scriitorului din perioada în care s-a dedicat studiilor de orientalistică la Universitatea din Calcutta, el prezinta erosul ca pe o constantă a trăirii umane, dar şi ca pe un element misterios, profund marcat de percepţia culturala şi de tradiţie. Din punct de vedere spaţial şi temporal, acţiunea se desfaşoară la începutul secolului, pe tărâmul misterios al Indiei.
Tema romanului Maitreyi este incompatibilitatea, atât la nivel afectiv, emoţional, cât şi structural, între civilizaţia europeană şi cea orientală, incompatibilitate ilustrată printr-o poveste de dragoste care lupta cu imposibilul.
Constructia discursului narativ cunoaşte trei niveluri: acela al jurnalului intim al naratorului, care surprinde cu fidelitate percepţia scriitorului la momentul desfăşurării evenimentelor, acela al notaţiilor ulterioare ale acestuia, completări survenite pe baza impresiilor resimţite ulterior, şi cel al confesiunii naratorului, supuse rememorării.
Incipitul surprinde starea de incertitudine, de regret şi frustrare a personajului-narator în faţa imposibilităţii de a regăsi, printre notele din jurnalul său, o dată precisă: aceea a primei întâlniri cu Maitreyi, femeia care i-a schimbat cursul vieţii.
Acţiunea romanului se dezvăluie, asemeni unui mosor de aţă, prin intermediul stărilor pe care Allan, tânărul inginer englez care vine în Calcutta dornic să îşi facă o carieră, le resimte în timp ce reciteşte întâmplările consemnate în jurnalul său din acea perioadă. Existenţa unui astfel de element este specifică romanului modern al experienţei, fiindcă relevă într-un mod obiectiv o serie de întâmplări puse pe seama autenticităţii.
Povestea lui Allan debutează odata cu întâlnirea acestuia cu inginerul indian Narendra Sen. Bărbatul reprezintă condiţia care duce la desfăşurarea viitoare a acţiunii, fiindcă, prin intermediul lui, Allan o întâlneşte pe fiica acestuia, Maitreyi. Cu toate că la început fata i se părea respingătoare, odata cu mutarea sa în casa familiei Sen, el devine tot mai tulburat de prezenţa ei.
Cu o mentalitate puternic influenţată de cultura europeană, Allan percepe greşit apropierea dintre el şi Maitreyi, pe care părinţii fetei o încurajează, văzând-o ca pe o viitoare căsătorie planuită de cei doi.
Tot mai atras de misterul tinerei fete, cu o vastă cultură atât în domeniul literaturii, cât şi al valorilor tradiţionale, Allan începe să dorească apropierea de Maitreyi. Jocurile seducţiei practicate de fată în modul misterios şi naiv cu care Allan nu este familiarizat, nu fac decât să creeze o intimitate tulburătoare între cei doi.
Sub pretextul învăţării limbii franceze de către ea şi a bengalezei de catre el, tânarul se lasă prins în mrejele indiencei, trecând de la negare la apoteoză, până la dorinţa arzătoare de a-şi abandona religia şi de a trece la hinduism. Fata simte că iubirea pentru Allan a fost „poruncită de cer”, aşa că, înainte de a i se dărui, oficiază o logodnă mistică, ai cărei martori sunt lacul, pământul, pădurea şi cerul, elemente cosmice care pun iubirea sub semnul predestinării.
Fericirea îndrăgostiţilor este însă spulberată atunci când părinţii fetei află tot ce se petrecuse de la sora ei, Chabu. Allan află că familia Maitreyiei nu dorise niciun moment căsătoria lor, fiindca ea ar fi fost imposibilă, este alungat din casă, iar efectele nefaste ale iubirii lor nepermise se răsfrâng iremediabil asupra tuturor. Tatăl orbeşte, Chabu moare, iar Maitreyi, care ia asupra ei toata vina, se dăruieşte unui vânzator de fructe, sperând să fie alungată din casă şi să îl regăseasca astfel pe Allan.
Tânărul englez rătăceşte o vreme, pierdut, prin Calcutta, ca apoi să se retragă în munţii Himalaya, pentru a se vindeca de Maitreyi. O întâlneste pe Jenia Isaac, o femeie simplă cu care petrece o noapte. Prezenţa ei nu face decât sa îi confirme absolutul sentimentelor pentru bengaleza care va rămâne o obsesie şi o enigmă de nedepăşit odata cu anii, ceea ce face ca finalul romanului sa fie unul deschis. Scris în stilul epocii, finalul nu explică nimic, ci notează, ca şi în Ultima noapte de dragoste,întâia noapte de război de Camil Petrescu, îndoiala: „…Şi dacă n-ar fi decât o păcăleală a dragostei mele? De ce cred? De unde ştiu? Aş vrea să privesc ochii Maitreyei…”
Cele doua personaje ale romanului sunt construite ca doi reprezentanţi ai unor culturi complet diferite. Allan, europeanul raţional, pentru care totul se reduce la înlănţuirea cauză-efect, se implică într-o experienţă erotică iniţiatică, prin care ajunge la un nivel de interiorizare care îi zdruncină din rădăcini vechile credinţe şi principii. Ajunge sa se îndrăgostească sincer şi absolut de tânara indiancă, fiind captivat de jocul misterului şi al ezotericului pe care Maitreyi îl practică aproape inconştient.
Ea este o tânără crescută într-o cultură a simţurilor, a cosmicului, a naturalului şi a iubirii trăite până la cel mai intens nivel spiritual, şi ramâne pentru Allan un mister de nepătruns. Este cea care îl iniţiază pe tânar în iubire, în ciuda experienţei lui mai vaste, şi riscă totul pentru el, fiindca simte că iubirea lor este pusă sub semnul forţelor superioare. Relaţia de iubire a celor doi este una a trăirilor pasionale, a unor etape prin care trec fără să opuna rezistenţă, fiindcă sunt învaluiţi de magia sentimentelor mai presus de fizic şi real.
Din punct de vedere compoziţional, romanul este strucurat în cincisprezece capitole, întâmplarile fiind narate la persoana I, perspectiva fiind aceea a personajului-narator, cu focalizare internă. Tehnica narativă este una modernă, făcându-se apel la fluxul memoriei, care dizolvă cursul firesc al povestirii în îmbinarea prezentului cu trecutul în diferitele lui etape.
Primul roman exotic din literatura română, Maitreyi este mai mult decât o poveste de dragoste. Este un roman al experienţelor superioare, al trăirilor spirituale care străbat rigorile unor culturi incompatibile, al unui conflict dintre eros şi luciditate care dezlănţuie forţele universale şi îi transformă pe protagonişti în proiecţii ale cosmicului în lumea materială. Romanul dovedeşte din plin estetica la care a aderat Mircea Eliade, punând problema raportului literatură / viaţă în aceiaşi termeni ca şi Camil Petrescu: autenticitate, de-teatralizare, experienţă interioară, luciditate. De altfel, autorul declara că apreciază un om, o gândire sau o operă „după autenticitatea lor, adică după gradul de apropiere de coincidenţa existenţă = creaţie”.

REZOLVARI VARIANTE BAC 2009 ROMANA

Mai mult »»